Orice interes arătat faţă de boală şi moarte nu este decât altă expresie a interesului pentru viaţă. Thomas Mann

subglobal1 link | subglobal1 link | subglobal1 link | subglobal1 link | subglobal1 link | subglobal1 link | subglobal1 link
subglobal2 link | subglobal2 link | subglobal2 link | subglobal2 link | subglobal2 link | subglobal2 link | subglobal2 link
subglobal3 link | subglobal3 link | subglobal3 link | subglobal3 link | subglobal3 link | subglobal3 link | subglobal3 link
subglobal4 link | subglobal4 link | subglobal4 link | subglobal4 link | subglobal4 link | subglobal4 link | subglobal4 link
subglobal5 link | subglobal5 link | subglobal5 link | subglobal5 link | subglobal5 link | subglobal5 link | subglobal5 link
subglobal6 link | subglobal6 link | subglobal6 link | subglobal6 link | subglobal6 link | subglobal6 link | subglobal6 link
subglobal7 link | subglobal7 link | subglobal7 link | subglobal7 link | subglobal7 link | subglobal7 link | subglobal7 link
subglobal8 link | subglobal8 link | subglobal8 link | subglobal8 link | subglobal8 link | subglobal8 link | subglobal8 link


Nu ignora incontinenţa urinară!


Georgiana Dorobanţu


Pierderea involuntară de urină,cunoscută sub denumirea de incontinenţă urinară,este o problemă care afectează numeroase persoane în întreaga lume.În ţara noastră,potrivit studiului Omnibus realizat în august 2008,18% din populaţia de peste 40 de ani suferă de incontinenţă urinară într-un grad variabil.

Cea mai frecvent întâlnită este incontinenţa urinară de efort,fiind reprezentată de pierderea de urină la efort fizic,inclusiv tuse,strănut,râs sau ridicarea de greutăţi.Incontinenţa urinară prin imperiozitate(necesitatea de a urina)ocupa locul al doilea în incidenţa acestei boli.De data aceasta,vezica urinară se contractă involuntar,ducând la pierderea controlului asupra continenţei urinare şi la pierderea involuntară de urină.

Principalul pericol este autoizolarea bolnavilor şi scăderea încrederii în sine.Bolnavul evită activităţile fizice,locurile aglomerate şi poate fi atât de stânjenit de această problemă încât renunţă la activităţile care îi fac placere(sport,dans,plimbări în aer liber).

"Pacienţii care suferă de incontinenţa urinară evită să se adreseze medicului.Este considerat un subiect tabu",a declarat medicul Călin Chibelean,de la Centrul de Chirurgie Urologică,Dializă şi Transplant Renal Fundeni,în cadrul conferinţei dedicate Săptămânii Urologice Europene.

Deşi poate afecta orice grupă de vârstă,incontinenţa urinară este des întâlnită în cazul persoanelor în vârstă.Femeile sunt predispuse datorită unor factori de risc precum:

  • sarcina;
  • lezarea musculaturii pelviene în cursul naşterii;
  • slăbirea musculaturii pelviene odată cu înaintarea în vârstă;
  • menopauza;
  • insuficienţa musculară care cauzează atrofia mucoaselor.
Incontinenţa urinară afectează orice grupă de vârstă,chiar şi copiii.În cazul acestora,pierderea de urină are loc adesea în timpul nopţii,cunoscută sub denumirea de eurezis nocturn.
Din fericire,tratarea incontinenţei urinare nu pune foarte mari probleme,existând o gamă foarte largă de tratamente,printre care:
  • reeducarea perineală prin intermediul exerciţiilor,în cazul femeilor;
  • tratamentul medicamentos;
  • tratamentul chirurgical,clasic,dar şi modern,minim invaziv,cu bandelete suburetrale(suportate de sistemul de asigurări).

Exerciţiile special concepute pentru întărirea musculaturii pelvine,cunoscute sub denumirea de exercitii Kegel,sunt deosebit de eficiente în refacerea muşchilor după naştere,ameliorând sau chiar vindecând pierderea involuntară de urină.
(Sursă de informare: www.eva.ro )
Despre site | Contactaţi-mă | Copyright ©2009 Marian Platonov